DEUTÉRIU s.n. Izotop al hidrogenului cu nucleul format dintr-un proton și un neutron; hidrogen greu. [Pron. de-u-te-riu, var. deuterium s.n. / < fr. deutérium, cf. gr. deuteros – al doilea]. Vezi definitia »

IÓNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv, izotop al toriului. [Pron. i-o-niu. / < fr. ionium]. Vezi definitia »

PRÉMIU s. n. distincție, recompensă acordată cuiva pentru merite sau succese deosebite într-un domeniu de activitate. (< lat. praemium) Vezi definitia »

NEGURÍU, -ÍE, negurii, adj. (Rar) Neguros (1). – Negură + suf. -iu. Vezi definitia »

ierlíu, ierlíe, adj. (reg., înv.) indigen, pământean. Vezi definitia »