ESENȚIALÍSM s.n. Doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecărei boli. [< fr. essentialisme]. Vezi definitia »

HIPOSUPRARENALÍSM s. n. insuficiență secretorie a suprarenalelor. (după fr. hyposurrénalisme) Vezi definitia »

CLINOSTATÍSM s. n. ansamblu de modificări fiziologice și psihologice rezultate din poziția culcat a corpului. (< fr. clinostatisme) Vezi definitia »

NEORAȚIONALÍSM s.n. Curent filozofic antipozitivist, care încearcă să integreze în mod coerent luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție ce consideră că teoria este subordonată obiectului existent independent de subiect. [Pron. ne-o-ra-ți-o-. / < fr. néo-rationalisme]. Vezi definitia »

ARGOTÍSM s.n. Cuvânt, expresie argotică. (< fr. argotisme) Vezi definitia »