TRÓMPĂ s.f. 1. Prelungire cărnoasă în formă de tub a nasului unor animale ca elefantul, tapirul etc. ♦ Organ în formă de tub, adaptat pentru supt, la unele insecte. ♦ Conductă, canal prin care se elimină celulele sexuale formate în ovar; oviduct. ♦ Trompa lui Eustache = canal interior al urechii care face legătura între timpan și faringe. 2. (Tehn.) Aparat folosit pentru evacuarea gazelor dintr-un recipient. 3. (Arhit.) Element de construcție, în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan octogonal. [< fr. trompe, cf. germ. Trumpa]. Vezi definitia »

RĂCIUÍNĂ, răciuini, s. f. Mică plantă erbacee cu flori albe (Galium rotundifolium). Vezi definitia »

scómșă s.f. (reg.; în expr.) lucrul e cu scomșe = lucrul e cu socoteală, cu cumpătare. Vezi definitia »

codoáșcă (reg.) s. f., g.-d. art. codoáștei; pl. codoáște Vezi definitia »

boală, boli s. f. 1. animal de tracțiune; dobitoc. 2. (numai la sg.) invidie, ciudă; motiv de supărare. Vezi definitia »