Definita cuvantului pandur
PANDÚR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din scr. pandur, magh. pandúr.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pandur
IMATÚR, -Ă adj., s.m. și f. (Copil) prematur. // adj. Neajuns la maturitate. [Cf. it. immaturo, fr. immature]. Vezi definitia »
CLAROBSCÚR s. n. procedeu grafic și pictural de distribuire a luminii și a umbrelor, pentru a obține treceri gradate și efecte de contrast puternic. ◊ pictură sau gravură monocromă realizată prin acest procedeu. (după fr. clairobscur) Vezi definitia »
ZÚZUR s.n. v. susur. Vezi definitia »
mazgugur, -ă, mazguguri, -e adj. beat. Vezi definitia »
AZÚR s. n. Culoare albastră-deschisă; p. ext. albastrul cerului. – Fr. azur (lat. lit. azzurum). Vezi definitia »