SUBIECTIVÍSM s. n. 1. concepție filozofică idealistă care neagă existența lumii obiective, reducând realitatea la conștiință, la subiect (II, 1). ◊ (în teoria și practica socială) tendință de a ignora sau subaprecia rolul factorilor obiectivi ai dezvoltării, de a sustrage activitatea subiectului de sub determinismul lor. 2. atitudine personală, părtinitoare față de cineva sau ceva. (< fr. subjectivisme) Vezi definitia »

APOSTERIORÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia toate cunoștințele se capătă prin experiență individuală. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. apostériorisme. Vezi definitia »

IACOBINÍSM s.n. Doctrina iacobinilor. ♦ (p. ext.) Atitudine sau opinie democratică revoluționară radicală. [Var. jacobinism s.n. / cf. fr. jacobinisme]. Vezi definitia »

EVANGHELÍSM s. n. caracter evanghelic. ◊ doctrinele bisericii evanghelice. (< fr. évangélisme) Vezi definitia »

POLITEÍSM s. n. Religie care recunoaște existența mai multor divinități. – Din fr. polythéisme. Vezi definitia »