Definita cuvantului panică
PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu panică
víperă (-re), s. f. – Năpîrcă (Pelias berus, Vipera ammodytes). – Mr. (nvipirat „veninos”); istr. viperę. Lat. vῑpĕra (Pușcariu 1904; lipsește REW 9358), cf. sard. pivera, sp. vibora. Apare din sec. XVII; Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit. Vezi definitia »
DEGRINGOLÁDĂ, degringolade, s. f. 1. Prăbușire, rostogolire rapidă, cădere. 2. Fig. Decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. – Din fr. dégringolade. Vezi definitia »
cămáșă (-ắși), – 1. Îmbrăcăminte de (pînză) care acoperă parte superioară a corpului. – 2. Vălul de la altar. – 3. Husă pentru mobile. – 4. Mapă. – 5. Supracopertă (de carte). – 6. Pleavă. – 7. Membrană care învelește ceapa, usturoiul și alți bulbi. – 8. Placentă. – 9. Spuma vinului care fermentează. – Var. cămeșe, cămașă. Mr., megl. cămeașă. Lat. camisia (Diez, I, 102 și Gramm., I, 19; Pușcariu 266; Meyer 187; Candrea-Dens., 235; REW 1550; DAR); cf. alb. këmisë, it. camiscia, fr. chemise, sp., port. camisa. A trecut recent de la decl. în -ă la cea în -e, ca toate cuvintele terminate în -șe sau -je. Der. cămășoi, s. n. (cămașă lungă); cămășică, s. f. (maiou); cămășuță, s. f. (maiou). Vezi definitia »
PAROTÍDĂ, parotide, adj.f. (În sintagma) Glandă parotidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele două glande salivare așezate dedesubtul și înaintea urechilor, de o parte și de alta a maxilarului inferior. – Din fr. parotide. Vezi definitia »
TRIBROMÚRĂ s.f. Compus chimic a cărui moleculă conține trei atomi de brom. [< fr. tribromure]. Vezi definitia »