Definita cuvantului panică
PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu panică
pipirígă1, pipiríge s.f. (reg.) un fel de capră sau de prepeleac pe care se usucă nutrețul, oalele etc. Vezi definitia »
vechitúră s. f., g.-d. art. vechitúrii; pl. vechitúri Vezi definitia »
șoátră, șoátre, s.f. (reg.) gheată sau pantof uzat. Vezi definitia »
HISTOGRÁMĂ, histograme, s. f. Grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuție statistică (matematică). – Din fr. histogramme. Vezi definitia »
preapodóbnă adj. f. (înv.; calificativ dat sfintei Paraschiva) sfântă, cuvioasă, cucernică. Vezi definitia »