BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini sau a unui instrument. 2. Organ al unui mecanism, în formă de pârghie cu două brațe, care transmite prin oscilație o mișcare alternativă. 3. Prăjină sau bară de care se servesc dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. [Pr.: -si-er. – Var.: (3, înv.) balanțiér s. n.] – Fr. balancier. Vezi definitia »

FOSILIFÉR, -Ă adj. (despre roci) care conține fosile. (< fr. fossilifère) Vezi definitia »

CHABRIER [șabrié], Alexis Emmanuel (1841-1894), pianist și compozitor francez. Opere („Steaua”), rapsodii („Spania”). Creație originală, plină de inventivitate armonică și ritmică. Vezi definitia »

CÓNFER loc.lat. Termen prin care se face o trimitere la o operă sau la un fapt, un fenomen etc. care trebuie luate în considerație sau studiate. [Abrev. cf. / < lat. confer – apropie, compară]. Vezi definitia »

VINIFÉR, -Ă, viniferi, -e, adj. Care produce vin. ♦ (Despre terenuri) Pe care se cultivă vița de vie. – Din fr. vinifère. Vezi definitia »