LOCOTENÉNȚĂ s.f. (În trecut) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia; persoană (sau persoanele) care deținea(u) această demnitate. [< it. luogotenenza]. Vezi definitia »

Mială, miele = feminiunl de la miel, sotia mielului Vezi definitia »

PĂCÁLĂ, s. m., păcale, s. f. 1. s. m. Om glumeț, poznaș, care se ține de farse. 2. S. f. (Reg.) Păcăleală. – Din păcăli (derivat regresiv). Vezi definitia »

POICHILOCITÓZĂ s. f. prezența poichilocitelor în sânge. (< fr. poïkilocytose) Vezi definitia »

CLORETÓNĂ s. f. Alcool folosit ca hipnotic și anestezic. – Din fr. chlorétone, germ. Chloreton. Vezi definitia »