SORGÍNTE, (1) sorginte, s. f., (2) sorginți, s. m. 1. (Livresc) Izvor, sursă de informații; origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – It. sorgente. Vezi definitia »

profundaménte adv. (înv.) în mod profund. Vezi definitia »

ACUITÁTE s. f. 1. (Livr.) Capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. acuité. Vezi definitia »

PROMOVABILITÁTE s. f. însușirea de a fi promovabil. (< promovabil + -itate) Vezi definitia »

SUGESTIVITÁTE s.f. (Rar) Însușirea de a sugestiona pe alții sau de a fi ușor sugestionat. [Cf. fr. suggestivité]. Vezi definitia »