șuerá (-r, át), vb. – A fluiera, a vîjîi. – Var. șuiera și der. – Mr. șuir, șiur, șuirare. Lat. sῑbĭlāre (Cihac, I, 276; Pușcariu 1674; REW 7890), trecut la sῑbŭlāre (Du Cange; cf. sivorare, sec. XIV, în Kuun 56 și Pascu, I, 168, Pascu, Arch. Rom., XVII, 266 care dă această formă ca ipotetică), cf. friul. sivilá, prov., cat. siular, sp. silbar. – Der. șuer, s. n. (fluierat, fluierătură), deverbal; șuerător, adj. (care șuieră); șuerătură, s. f. (șuierat, șuier); șuerătoare, s. f. (fluier). – Cf. șui. Vezi definitia »

DEZANCORÁ vb. tr. a desface, a ridica o ancoră. (< dez- + ancora) Vezi definitia »

CONTURÁ vb. I. tr. 1. a conturna. II. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza. (< contur) Vezi definitia »

AZURÁ vb. I. tr. A albăstri ușor produsele textile albe pentru a îndepărta slaba colorație galbenă pe care acestea o au la început. [< fr. azurer]. Vezi definitia »

BRÁMBURA adv. Fără rost, fără căpătâi. Vezi definitia »