prescórniță, prescórnițe, s.f. (reg.) vas în care se țin prescurile la biserică. Vezi definitia »

ENGÓBĂ s.f. v. angobă. Vezi definitia »

ARHIDUCÉSĂ, arhiducese, s. f. 1. Titlu dat prințeselor din fosta casă imperială a Austriei; femeie care poartă acest titlu. 2. Soție de arhiduce. – După fr. archiduchesse. Vezi definitia »

CRĂPÉLNIȚĂ s. f. (Fam.; depr.) Mâncare. – Crăpa + suf. -elniță. Vezi definitia »

clácă (clắci), s. f. – 1. (Înv.) Prestație feudală, muncă neplătită pe care iobagul era obligat să o facă în folosul stăpînului. – 2. Muncă voluntară, care se face de obicei între vecini, spontan și gratuit, cu caracter de reciprocitate. Se face în general pentru muncile cîmpului, pentru construcții și, între femei, pentru treburile gospodărești, și se termină de obicei printr-o petrecere, cu băuturi și jocuri de societate. Sl. tlaka „serviciu feudal” (Cihac, II, 416; Conev 66); cf. sb., cr., slov., ceh. tlaka „serviciu”, pol. tłoska „muncă voluntară”, rut. kljaka, al cărui fonetism indică un împrumut din rom. (Miklosich, Wander., 21; Candrea, Elemente, 407). Cf. toloacă. – Der. clăcui, vb. (a organiza sau a participa la o clacă, muncă voluntară); clăcaș, s. m. (înv., birnic; care ia parte la o clacă); clăcășesc, adj. (de clăcași). Vezi definitia »