Definita cuvantului parodonțiu
PARODÓNȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. ◊ Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjură dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu parodonțiu
incendiu provocat printr-o acțiune intenționată, în scopul de a distruge.
a se vedea Ordinul 234/2010 Vezi definitia »
COLOFÓNIU s. n. substanță rășinoasă prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (<germ. Kolophonium, ngr. kolofonion) Vezi definitia »
SPICILÉGIU s.n. (Liv.) Culegere de acte, de tratate etc.; culegere de maxime, de povestiri, de bucăți literare. [Pron. -giu. / < lat. spicilegium, cf. fr. spicilège]. Vezi definitia »
cichirgíu (cichirgíi), s. m. – Cofetar. Tc. șekerci. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
curugíu (-íi), s. m. – Invalid. Tc. koruci (Șeineanu, III, 43). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »