HELIOCENTRÁLĂ, heliocentrale, s. f. Centrală electrică solară. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrale. Vezi definitia »

MUTÚLĂ s. f. (arhit.) modilion în antablamentul doric, situat sub cornișă, deasupra fiecărui triglif. (< fr. mutule) Vezi definitia »

INFRASTRUCTÚRĂ, infrastructuri, s. f. 1. Ansamblul elementelor care susțin partea principală a unei construcții, care o fixează de teren și care transmite acestuia forțele. 2. Ansamblul instalațiilor de la sol necesare pentru decolarea, aterizarea, adăpostirea și întreținerea avioanelor. 3. Sistem de relații între elementele fundamentale ale unui macrosistem (social). – Din fr. infrastructure. Vezi definitia »

AUREOMICÍNĂ s.f. Substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréomycine]. Vezi definitia »

OSTEOMIELOSCLERÓZĂ s. f. boală benignă a măduvei osoase. (< fr. ostéomyelosclérose) Vezi definitia »