SPÉCTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. ◊ ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă. ♦ ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva. 2. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ♦ ~ solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. fantomă, vedenie, fantasmă. ◊ (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent. 4. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum) Vezi definitia »

HÁNTRU, hantri, s. m. Unitate de măsură convențională, care reprezintă echivalentul energetic corespunzător executării cu tractorul a unei arături normale pe o suprafață de un hectar de teren. – H[ectar] + a[rătură] + n[ormală] + tr[actor]. Vezi definitia »

BARICÉNTRU s.n. Punctul de întâlnire al medianelor într-un triunghi. ♦ Centru de greutate. [Cf. fr. barycentre, cf. gr. barys – greu, kentron – centru]. Vezi definitia »

EXTENSIMÉTRU s.n. Alveograf. [< fr. extensimètre]. Vezi definitia »

DECIMÉTRU s.m. Unitate subdivizionară de măsură pentru lungimi, reprezentând a zecea parte dintr-un metru. ◊ Dublu-decimetru = instrument de desen în forma unei rigle, cu lungimea de 20 cm. // s.n. Riglă gradată, lungă de un decimetru. [Pl. (s.m.) -ri, (s.n.) -re. / cf. fr. décimètre]. Vezi definitia »