FRÉTĂ s.f. 1. Tub sau inel metalic care se fixează la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare. 2. Fir metalic (de oțel) înfășurat forțat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența la solicitări din interior sau la forțe centrifuge. 3. Piesă de oțel inelară care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. [< fr. frette]. Vezi definitia »

MINIMOTORÉTĂ s. f. motoretă de mic litraj. (< mini¹- + motoretă) Vezi definitia »

JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (Reg.) 1. Defect de conformație a gurii; schimonosire. 2. Fig. Încrețituri la suprafața unei ape. – Jimba + suf. -ătură. Vezi definitia »

COENZÍMĂ s. f. componentă neproteică și dizolvabilă a unei enzime, care favorizează acțiunea acesteia; coferment. (< fr. coenzyme) Vezi definitia »

pîclă (-le), s. f. – 1. (Înv.) Mlaștină, băltoacă. – 2. Zăpușeală, zăduf. – 3. Ceață, negură. Sl. pĭklŭ „ceață, întunecime; iad” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 236; Conev 36), cf. bg. păklŭ, sb. paklo, rus., rut. peklo, mag. pokol. – Der. pîclos, adj. (cețos); împîclit, adj. (umezit, brumat); pîclisit, adj. (Mold., diabolic, infernal). Vezi definitia »