EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. Vezi definitia »

-LÍT³ Element secund de compunere savantă, cu semnificația „care se află în soluție, solubil (în anumite condiții)”. [< fr. -lyte, it. -lito, cf. gr. lytos – solubil]. Vezi definitia »

ERITROCÍT s. n. hematie. (< fr. érythrocyte) Vezi definitia »

ÎMPLETECÍT, -Ă adj. v. împleticit. Vezi definitia »

NĂPĂDÍT, -Ă, năpădiți, -te, adj. Cuprins din toate părțile; împresurat, invadat. – V. năpădi. Vezi definitia »