ORGANICÍSM s.n. 1. Curent sociologic, al cărui inițiator a fost Spencer, după care societatea omenească este un organism analog cu cel uman. 2. Teorie idealistă în biologie care afirmă că forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată. V. vitalism. 3. Teorie care susține că orice maladie provine dintr-o leziune organică. [< fr. organicisme]. Vezi definitia »

UNITARÍSM s.n. Doctrină creștină reformată, apărută în sec. XVI în diferite țări europene, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu; unitarianism. [Cf. it. unitarismo, fr. unitarisme]. Vezi definitia »

ALEGORÍSM s.n. Faptul de a explica în alegorii, de a exprima în imagini; abuz de alegorii. [< fr. allégorisme]. Vezi definitia »

ANGLICANÍSM s. n. Religia de stat a Angliei (o formă de protestantism). – Fr. anglicanisme. Vezi definitia »

TRAUMATÍSM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înțepături etc.; traumă (1); p. ext. ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent; p. restr. șoc traumatic. 2. Stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitație excesivă, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reacționează în nici un fel, devenind insensibil la orice alt excitant. – Din fr. traumatisme. Vezi definitia »