AUTODISTRÚGERE s.f. Faptul de a se autodistruge. ♦ Proprietate a unor proiectile de a se distruge automat în cazul în care nu și-au atins ținta. [< autodistruge, după fr. autodestruction]. Vezi definitia »

OCRATÁRE s. f. procedeu de tratare a betonului cu tetrafluorură de siliciu, pentru a-l face mai rezistent la acizi. (după fr. ocratation) Vezi definitia »

RELATIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) relativiza. [< relativiza]. Vezi definitia »

INFIRMÁRE s. f. acțiunea de a infirma. ◊ (jur.) înlăturare a unui act al organelor de anchetă penală sau a unui mandat de către organele ierarhice superioare. (< infirma) Vezi definitia »

FAȚETÁRE, fațetări, s. f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. – V. fațeta. Vezi definitia »