HOLÉRCĂ, holerci, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de proastă calitate. 2. Pahar care conține o anumită cantitate de holercă (1). [Var.: horílcă, horíncă s. f.] – Din ucr. horilka (după holeră). Vezi definitia »

EPENTÉZĂ, epenteze, s. f. Fenomen fonetic constând din apariția în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou. – Din fr. épenthèse, lat. epenthesis. Vezi definitia »

POSTÁȚĂ s. f. v. postată. Vezi definitia »

POLINUCLEOTIDÁZĂ s. f. enzimă din mucoasa intestinală, care descompune acizii nucleici și nucleotidele. (< fr. polynucléotidase) Vezi definitia »

zaharóză s. f., g.-d. art. zaharózei Vezi definitia »