Definita cuvantului patrimoniu
PATRIMÓNIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. ◊ Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu patrimoniu
TERITÓRIU s.n. Întindere de pământ (limitată de hotare) care aparține unui stat, unei provincii, unui oraș, unei autorități etc. [Pron. -riu. / < lat. territorium, cf. fr. territoire]. Vezi definitia »
BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. – Et. nec. Vezi definitia »
AZURÍU, -ÍE adj. (adesea s.) Albastru-deschis, ca azurul. [azur + -iu, cf. fr. azuré]. Vezi definitia »
LAPIDÁRIU s. n. 1. (în evul mediu) tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. 2. colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul în care se păstrează. (< lat. lapidarium) Vezi definitia »
ȘASÍU s. n. 1. cadru rigid pe care se montează un aparat, un utilaj, un autovehicul etc. 2. ramă în industrie, în legătoria de cărți, pentru fixarea pânzei tablourilor etc. (< fr. châssis) Vezi definitia »