ÎNĂLȚÁRE, înălțări, s. f. Acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Urcare a unui monarh pe tron. ◊ Înălțarea (Domnului) = numele unei sărbători creștine, care se ține la 40 de zile după Paști; Ispas. ♦ Fig. Progres, dezvoltare. – V. înălța. Vezi definitia »

TURCÍRE, turciri, s. f. Acțiunea de a (se) turci. – V. turci. Vezi definitia »

EJECTÁRE s.f. Acțiunea de a ejecta; ejecție. ♦ Scoatere afară automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. ♦ Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului în caz de pericol de prăbușire a unui avion foarte rapid. [< ejecta]. Vezi definitia »

DEPONTÁRE s.f. Acțiunea de a deponta. [< deponta]. Vezi definitia »

SÉCERE s. f. v. seceră. Vezi definitia »