paiántă (paiánte), s. f. – Bară de lemn care sprijină un perete despărțitor. – Megl. paiantă. Tc. payanda, din per. payende (Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1611), cf. ngr. παγιαντᾶς, sb. paiante. Vezi definitia »

FIERĂRÍȚĂ, fierărițe, s. f. Soția fierarului. – Din fierar + suf. -iță. Vezi definitia »

VĂTĂMĂTÚRĂ, vătămături, s. f. (Pop.) Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.). – Vătăma + suf. -ătură. Vezi definitia »

șéștină, șéstine, s.f. (reg.) 1. șes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpșan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: șastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărelui. Vezi definitia »

semelchítă s.f. (reg.) sulfină albastră. Vezi definitia »