hârbár(eț), hârbáreță, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat. Vezi definitia »

nodíț, -ă, s.n. și f. (reg.) 1. încheietura mâinii; nodeu. 2. gleznă, nodeu. Vezi definitia »

BIZÉȚ, bizețuri, s. n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. – Germ. Besatze. Vezi definitia »

ștolț², ștólțuri, s.n. (reg.) cășiță de scânduri. Vezi definitia »

FÓRZAȚ, forzațe, s. n. Foaie liberă de hârtie, albă sau colorată, cu ajutorul căreia se face legătura dintre blocul de carte și scoarțe. [Pl. și: forzațuri] – Din germ. Vorsatz. Vezi definitia »