ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Dop (1). – Astupa + suf. -uș. Vezi definitia »

ȚĂRÚȘ, țăruși, s. m. Par scurt, ascuțit la un capăt, care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcație etc. – Et. nec. Vezi definitia »

MEȘ¹, meși, s. m. Un fel de cizmulițe din piele subțire, fără toc, purtate altădată peste ciorapi (sub încălțăminte); (astăzi, reg.) papuci de pâslă. ◊ Expr. A-i da (cuiva) meșii să... = a avea curaj să..., a cuteza. A-l ține pe cineva meșii = a fi în stare, a putea. – Tc. mest. Vezi definitia »

BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Persoană care dispune de multe și mari mijloace materiale, care are avere mare. – Bogat + suf. -aș. Vezi definitia »

heríș adv. (reg., înv.) numai, hepsă, safit. Vezi definitia »