aghiós (aghioáse), s. n. – Imn liturgic care începe cu: ἄγιος ὁ θεός. Mgr. ἄγιος „sfânt”. (DAR). – Der. aghiuță, s. m. (diavol), folosit mai frecvent ca nume propriu; este un dim. care există alături de sfîntulețul „diavolul”, expresie eufemistică avînd o nuanță comico-familiară. Vezi definitia »

LĂUDĂRÓS, -OÁSĂ, lăudăroși, -oase, adj. Care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude cu orice prilej; fanfaron, lăudăcios. [Pr.: lă-u-] – Lăuda + suf. -ăros. Vezi definitia »

DEZASTRUÓS, -OÁSĂ adj. catastrofal, groaznic. (< fr. désastreux) Vezi definitia »

PIROLIGNÓS adj. (În sintagma) Acid pirolignos = produs obținut prin distilarea uscată a lemnului, din care se extrag acidul acetic, alcoolul metilic și acetona. – Din fr. pyroligneux. Vezi definitia »

VIGURÓS, -OÁSĂ, viguroși, -oase, adj. Plin de vigoare; puternic, robust. – Din fr. vigoureux. Vezi definitia »