înghioldeálă s.f. (reg.) lovitură puternică dată altuia cu ghioldul (pumnul) pieziș. Vezi definitia »

ȘENILÉTĂ s. f. mic vehicul militar blindat pe șenile, pentru transport de materiale și de oameni pe câmpul de luptă. ◊ vehicul ușor care rulează pe șenile. (< fr. chenillette) Vezi definitia »

zăbálă (-le), s. f. – 1. Inel, frînă a calului. – 2. Spuzeală la colțul gurii. – Var. Banat zobele. Sl. ząbŭ „dinte”, prin intermediul mag. zabola (Diez, Gramm., I, 446; Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 99). Sb. zabala (Conev 103) pare a proveni din rom. – Der. zăbălos, adj. (cu zăbale); înzabăla, vb. (a pune zăbale; a domina, a stăpîni); zăbăluță, s. f. (lănțișor de frîu). Pentru extensiunea lui zăbală „spuzeală” (Olt., Munt., Dobr.) cf. ALR, I, 27. – Cf. zîmba, zimț. Vezi definitia »

LAVÉTĂ s. f. cârpă de șters (motoarele, vasele de bucătărie etc.). (< fr. lavette) Vezi definitia »

strécură, strécuri, s.f. (reg.) strecurătoare, răvar, sitișcă. Vezi definitia »