PRETÉNȚIE, pretenții, s. f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți; (la pl.), aere de superioritate, ifose. ♦ Intenție, dorință, năzuință ambițioasă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără pretenții = modest, potrivit (ca amploare, valoare etc.). 3. Exigență. – Din fr. prétention. Vezi definitia »

LAMENTÁȚIE, lamentații, s. f. (Rar) Lamentare. – Din fr. lamentation, lat. lamentatio. Vezi definitia »

MONOTONÍE, monotonii, s. f. Lipsă de varietate în ton; ceea ce este monoton. ♦ Fig. Lipsă de variație sau de varietate; uniformitate plictisitoare. – Din fr. monotonie. Vezi definitia »

HEMIEDRÍE s. f. caracteristică a unor cristale de a nu prezenta modificări decât pe jumătate din muchii. (< fr. hémiédrie) Vezi definitia »

ALOTRIOGEUZÍE s. f. pervertire a simțului gustativ. (< engl. allotriogeusia) Vezi definitia »