țurțurúș, țurțurúși, s.m. (reg.) izvor. Vezi definitia »

STUFĂRÍȘ, stufărișuri, s. n. 1. Loc pe care crește stuf mult și des; stuf care crește pe un asemenea loc; stufărie, stufăraie. 2. Desime, desiș, tufiș. [Var.: (reg.) stuhăríș s. n.] – Stuf + suf. -ăriș. Vezi definitia »

greș², greși, s.m. (înv.) ciorchină mică de struguri. Vezi definitia »

CÓNTĂȘ, contășe, s. n. 1. Haină luxoasă, lungă, purtată în trecut de boieri. 2. (Reg.) Haină bărbătească, de obicei îmblănită (scurtă până la brâu), pe care o poartă țăranii, prin Bucovina și prin Moldova. [Var.: cóntoș, cóntuș s. n.] – Din pol. kontusz, bg. kontoș. Vezi definitia »

BICHIȘ, com. în jud. Mureș; 1.078 loc. (1991). Castel (sec. 18) în satul Ozd. Vezi definitia »