COARTICULÁȚIE, coarticulații, s. f. (Fon.) Începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârșit. [Pr.: co-ar-] – Din fr. co-articulation. Vezi definitia »

DIPLOMAȚÍE s. f. 1. activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2). 2. carieră, funcție de diplomat. 3. totalitatea diplomaților. 4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). (< fr. diplomatie) Vezi definitia »

vaccinoterapíe s. f., art. vaccinoterapía, g.-d. vaccinoterapíi, art. vaccinoterapíei Vezi definitia »

GLOSOGRAFÍE s.f. Studiul gloselor. [Gen. -iei. / cf. fr. glossographie, it. glossografia]. Vezi definitia »

LAGOFTALMÍE s.f. Afecțiune care se manifestă prin aceea că pleoapa superioară nu mai acoperă ochiul, acesta rămânând deschis și în timpul somnului. [Gen. -iei. / < fr. lagophtalmie, cf. gr. lagophtalmon – ochi de iepure]. Vezi definitia »