Definita cuvantului păzi
PĂZÍ, păzesc, vb. IV. 1. Tranz. A fi însărcinat sau a-și propune să supravegheze ca ceva sau cineva să fie în siguranță, să nu fugă, să nu dispară etc.; a străjui. ◊ Expr. (Fam.) Ce păzești (aici)? = ce urmărești? ce faci? cu ce-ti pierzi timpul? 2. Tranz. și refl. A (se) feri, a (se) apăra (de o primejdie). ◊ Expr. (absol.) Doamne păzește! = a) Doamne ferește! vai de mine!; b) nicidecum, cu nici un preț, deloc. ♦ (La imperativ, uneori cu suprimarea pron. refl.; pop. și fam.) Dă-te la o parte! ferește-te! ◊ Expr. (Refl.) Să te păzești, Pârleo! = bagă de seamă! ține-te bine! (Tranz.; fam.) A lua (pe cineva) la trei păzește = a lua la zor, a mustra (pe cineva). (Fam.) A o lua la trei păzește = a fugi. 3. Tranz. A avea grijă, a se ocupa (de cineva sau ceva); a îngriji, a supraveghea. ◊ Expr. A-ți păzi gura (sau limba) = a tăcea sau a vorbi cu prudență, a nu spune ceea ce nu trebuie. ♦ (Pop.) A întreține, a alimenta focul. 4. Tranz. (Înv. și reg.) A pândi, a urmări momentul potrivit, sosirea sau trecerea cuiva. 5. Tranz. (Înv. și pop.) A respecta, a îndeplini o poruncă, un angajament etc. ◊ Expr. A-și păzi treaba = a-și vedea de treabă; a fi prudent, rezervat. A-și păzi calea (sau drumul) = a-și vedea de drum; a nu se lăsa ispitit de alte interese. A păzi drumul (sau drumurile) = a umbla haimana. 6. Tranz. (Înv.) A păstra, a menține (în aceeași stare); a întreține. [Imper. sg. și: (fam.) păzea] – Din sl. paziti.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu păzi
ACIZI (‹ fr., lat.) s. m. pl. Compuși chimici care, conform teoriei disociației electronice (S. Arrhenius, 1887), în soluție apoasă, eliberează ioni de hidrogen, au gust acru și înroșesc hîrtia de turnesol. Prin înlocuirea hidrogenului cu metale formează săruri. După numărul de ioni pe care îi eliberează, a. pot fi monobazici, dibazici etc., iar din punct de vedere al comportării electrolitice pot fi tari și slabi. A. sînt considerați, conform teoriei protolitice (Brönsted-Lowry, 1923), substanțe capabile să accepte electroni. Vezi definitia »
ALMOHAZI, dinastie berberă (1147-1269), întemeiată în 1121 sau 1122 de Muhammad ibn Tumart. A stăpînit în N Africii și S Spaniei. Puterea lor a început să decadă după bătălia de la Las Navas de Tolosa (1212). Vezi definitia »
EUPATRÍZI s. m. pl. (în Grecia antică) descendenți ai familiilor de cuceritori, clasa nobililor deținători de pământuri. (< fr., gr. eupatrides) Vezi definitia »
DĂÚNĂZI adv. v. deunăzi. Vezi definitia »
ázi adv. – În ziua de față, astăzi, acum. – Pînă azi, pînă acum. – De azi, de acum. – De azi înainte, de acum înainte. – De azi în, de acum în (atîtea zile). – Azi sunt, acum (atîtea zile). – Azi noapte, noaptea trecută. – Mr. ază, a(n)zi, megl. ază, as. Lat. hāc die, redus la *hādie, probabil prin confuzie cu hŏdie, pe care a ajuns să-l înlocuiască (Pușcariu, Lat. ti, 48; Pușcariu 176; REW 4163; DAR; cf. Cipariu, Gram., 113). După Tiktin, ar fi contracție de la astăzi. Avînd în vedere accentul, este greu de admis opinia lui Hasdeu 1895, conform căruia ar reprezenta lat. ad diem. Vezi definitia »