Definita cuvantului pâlnie
PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1), care amplifică sunetele. ◊ Pâlnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip. 6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. – Et. nec.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pâlnie
SUBALIMENTÁȚIE s. f. subnutriție. (după fr. sous-alimentation) Vezi definitia »
SINCRONÍE s. f. caracter sincronic; sincronicitate. ◊ ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. (< fr. synchronie) Vezi definitia »
BĂȘCĂLÍE s. f. (Fam., în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie = a-și bate joc (de cineva). Vezi definitia »
OLEOGRAFÍE s.f. Cromolitografie care reprezintă o pictură în ulei făcută pe o hârtie cu nervuri care imită pânza. [Pron. -le-o-, gen. -iei. / < fr. oléographie]. Vezi definitia »
MASTOPEXÍE s.f. (Med.) Operație estetică constând în ridicarea unui sân căzut, fixându-l de mușchiul pectoral. [Gen. -iei. / < fr. mastopexie, cf. gr. mastos – mamelă, pexis – fixare]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z