PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi. Vezi definitia »

DELINEÁVIT s.n. Termen care însoțește în colțul de jos al unei gravuri numele autorului. [Pron. -ne-a-. / < lat. delineavit – a desenat]. Vezi definitia »

CIOCNÍT², -Ă, ciocniți, -te, adj. 1. Crăpat, plesnit. 2. Fig. (Ir.) Țicnit. – V. ciocni. Vezi definitia »

PUDRUÍT, -Ă, pudruiți, -te, adj. (Înv.) Pudrat. – V. pudrui. Vezi definitia »

CETÍT², -Ă adj. v. citit². Vezi definitia »