aparțineá (-n, -út), vb. – A face parte din, a fi propriu cuiva. Format pe baza vb. ținea, ca fr. appartenir de la tenir. Vezi definitia »

ea [pron. ia] pr., g. ei [pron. iei]; d. acc. ei, neacc. îi, i, i- (iam dat), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. ea (prep.+ ea), neacc. o, o- (o-nvață), -o (am dat-o), -o- (da-o-ar); pl. ele [pron. iele], g. lor; d. acc. lor, neacc. le- (le-am dat), -le (dă-le), -le- (da-le-ar), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se); ac. acc. ele (prep. + ele), neacc. le, le- (le-am dat), -le (dându-le), -le- (da-le-ar) Vezi definitia »

1. Formarea de granule din cromatină, care se impraștie în citoplasma. 2. Fragmentarea și răspândirea nucleului, după condensarea cromatinei din nucleu (picnoză), urmată de dispariția nucleului (carioliză), două stadii ale degenerării celulare. Vezi definitia »

caplageá s.f. (înv.) un fel de grâu pentru vite; alac. Vezi definitia »

SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-o arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”. Vezi definitia »