ARGĂSÍT², -Ă, argăsiți, -te, adj. (Despre piei, blănuri) Prelucrat pentru a deveni trainic și impermeabil; tăbăcit, (reg.) dubit, încrușit. – V. argăsi. Vezi definitia »

PĂZÍT², -Ă, păziți, -te, adj. 1. Străjuit, supravegheat (să nu dispară, să nu fugă etc.). 2. Apărat, ocrotit. – V. păzi. Vezi definitia »

SFÂRȘÍT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ◊ Loc. adv. În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s. n.] – V. sfârși. Vezi definitia »

tălmăcit, -ă, tălmăciți, -te adj. (intl.) care cunoaște din auzite unele procedee, dar nu le poate aplica. Vezi definitia »

zuruít s. n., pl. zuruíturi Vezi definitia »