șuipuít, -ă, adj. (reg.; despre cai) cu păr puțin în coamă și pe coadă. Vezi definitia »

ZGUDUÍT, -Ă, zguduíți, -te, adj. ~ 2. Clătinat din temelii, zdruncinat, șubrezit. Vezi definitia »

HORNBLENDÍT, hornblendiți, s. m. Rocă grăunțoasă alcătuită în special din hornblendă. – Din fr. hornblendite. Vezi definitia »

POCNÍT, pocnituri, s. n. (Pop.) Faptul de a pocni. [Var.: pocănít s. n.] – V. pocni. Vezi definitia »

PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti. Vezi definitia »