ȘÉLAC s. n. 1. Rășină naturală (de origine animală) sau produsă sintetic, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. 2. Lac preparat din șelac (1), folosit la lustruire, grunduire etc. [Var.: șérlac s. n.] – Din germ. Schellack. Vezi definitia »

petác s.m. (reg.) mușcată. Vezi definitia »

BIVUÁC, bivuacuri, s. n. Cantonament de trupe militare în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-ac] – Fr. bivouac. Vezi definitia »

HAMÁC s. n. plasă care se poate suspenda orizontal, servind drept pat. ◊ palanchin pentru transportul călătorilor prin locurile greu accesibile din pădurile Africii. (< fr. hamac) Vezi definitia »

pușliác s.m. sg. (reg.) țuică proastă de la sfârșitul distilării (slabă, fără alcool suficient). Vezi definitia »