ASCUȚÍT², -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Prevăzut cu un vârf care poate înțepa; prevăzut cu o muchie tăioasă. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător; fin, subtil. Minte ascuțită 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. ♦ Expr. A avea limba ascuțită = a avea obiceiul să critice (cu răutate). 4. (Despre sunete, glas, râs) Subțire, strident. 5. (Despre acțiuni, conflicte etc.) Întețit, sporit; aprig, înverșunat, dârz.- V. ascuți. Vezi definitia »

STAFIDÍT, -Ă, stafidiți, -te, adj. (Despre struguri) Uscat. ♦ Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Zbârcit. – V. stafidi. Vezi definitia »

rășluít, rășluítă, rășluíți, rășluíte, adj. (pop.) 1. tăiat, smuls, desprins din ceva. 2. descojit, decorticat. 3. (fig.) răpit. 4. risipit, irosit, prăpădit; distrus, pustiit. Vezi definitia »

NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Ne- + bănuit. Vezi definitia »

chibrit taranesc Vezi definitia »