ÉROS s. n. 1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuală; motiv erotic în literatură. 2. ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ◊ ansamblul instinctelor de conservare și perpetuare. (< fr. éros /1/, germ. Eros) Vezi definitia »

BOTGRÓS, botgroși, s. m. Pasăre mică, cu penele variat colorate, cu ciocul gros și tare. (Coccothraustes coccothraustes). – Din bot + gros. Vezi definitia »

CÁOS, caosuri, s. n. (Înv.) V. haos. Vezi definitia »

OBIDÓS, -OÁSĂ, obidoși, -oase, adj. (Înv.) Îndurerat, amărât; sensibil. – Obidă + suf. -os. Vezi definitia »

SENTENȚIÓS, -OÁSĂ, sentențioși, -oase, adj. (Despre stil, ton, fraze etc.) Care conține multe sentințe (2), maxime; p. ext. care are caracter, ton de sentință. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă prin sentințe, prin maxime; p. ext. care folosește un ton emfatic; afectat, grav, pretențios. [Pr.: ți-os] – Din fr. sentencieux, lat. sententiosus. Vezi definitia »