TOLERÁNȚĂ, toleranțe, s. f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel. 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc. 3. Abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs. ♦ (Tehn.) Diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. – Din fr. tolérance. Vezi definitia »

TELEGÚȚĂ, teleguțe, s. f. Diminutiv al lui teleagă; telegea. – Teleagă + suf. -uță. Vezi definitia »

vîșlă (-le), s. f. – Dog. – Var. vijlă. Mag. visla, sb. vižle (Cihac, II, 459; Conev 56). În Trans. Vezi definitia »

GIÁCĂ, giace, s. f. Jachetă scurtă până în talie. [Var.: geácă s. f.] – Din giacăt (pronunțarea cuv. engl. jacket). Vezi definitia »

RODOMONTÁDĂ s.f. (Rar) Lăudăroșenie, fanfaronadă. [< fr. rodomontade]. Vezi definitia »