GROTÉSC, -Ă I. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. categorie estetică reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, din pictură sau sculptură decorativă cu figuri grotești. 3. literă de tipar fără piciorușe, din combinații cu arce și segmente de dreaptă. III. s. f. (teatru) gen de comedie. (< fr. grotesque, it. grottesco) Vezi definitia »

MOȘIERÉSC, -EÁSCĂ, moșierești, adj. Care aparține moșierului sau moșierimii, privitor la moșier sau la moșierime. [Pr.: -și-e-] – Moșier + suf. -esc. Vezi definitia »

VULPĂRÉSC, -EÁSCĂ, vulpărești, adj. (Rar) Vulpesc (1). – Vulpe + suf. -ăresc. Vezi definitia »

HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. Al huțulului (1), de huțul; huțan (1). – Huțan + suf. -esc. Vezi definitia »

nezdrăvenésc, nezdrăveneáscă, adj. (reg.) de origine supranaturală. Vezi definitia »