IDIOSINCRASÍE s.f. Predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente. ♦ (p. ext.) Aversiune față de ceva. [Gen. -iei. / < fr. idiosyncrasie, cf. gr. idios – propriu, syn – cu, krasis – temperament]. Vezi definitia »

DEMOLÍȚIE s.f. v. demolițiune. Vezi definitia »

EGIPTOLOGÍE s. f. ramură a orientalisticii care studiază istoria și cultura Egiptului antic. (< fr. égyptologie) Vezi definitia »

năsbîtie (-ii), s. f. – Zburdălnicie, poznă, ștrengărie. – Var. năsbutie, năzbîtie, năzbutie. Origine suspectă. Pare că s-ar putea pune în legătură cu sb. zbitije „succes”, în compunere negativă *nezbitije. După Tiktin, în relație cu sl. izbytie „eliberare”; după Scriban, din sl. subytije „realizare”. Vezi definitia »

nămáie, nămăi, s.f. (reg., înv.) vită cornută. Vezi definitia »