ștémpel, ștémpele, s.n. (reg.) 1. inscripție, emblemă, semn, parafă. 2. instrument de ștampilat; ștampilă sigiliu, pecete. 3. timbru, marcă. 4. copac marcat care constituie semnul de hotar dintre două parchete de pădure. 5. (înv.; în forma: stempel) unealtă care servește la gravare sau perforare; poanson. 6. vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă; patriță. 7. (în exploatarea lemnului) fiecare dintre proptelele de lemn pe care se sprijină ulucul (jilipul) în porțiunile de teren accidental. 8. poarta stăvilarului. Vezi definitia »

LAPAROCÉL s. n. hernie ventrală. (< fr. laparocèle) Vezi definitia »

PEDÉL, pedeli, s. m. (Înv., rar) Portar sau om de serviciu la o instituție de învățământ. – Din germ. Pedell. Vezi definitia »

MISPICHÉL s. n. sulfoarseniură naturală de fier. (< fr. mispickel) Vezi definitia »

GRÁDEL s. n. ȚesĂ?turĂ? albĂ? de bumbac cu dungi în diagonalĂ?, pentru rufĂ?rie bĂ?rbĂ?teascĂ?. -Din germ. Gradel Vezi definitia »