SULFURÁ, sulfurez, vb. I. Tranz. 1. A trata recoltele depozitate (mazăre, fasole etc.) cu sulfura de carbon pentru a distruge gărgărițele și moliile. ♦ A stropi plantele cu pulbere de sulf împotriva făinării. 2. A injecta în sol sulfură de carbon în scopul distrugerii larvelor și a insectelor vătămătoare pentru plante. – Din fr. sulfurer. Vezi definitia »

DEZMEMBRÁ vb. I. tr., refl. A (se) descompune; a (se) fărâmița. [Cf. fr. démembrer]. Vezi definitia »

farfará adj. – Guraliv, flecar, palavragiu. – Mr. fărfără. Tc. farfara, din arab. farfâr (Șeineanu, II, 168; REW 3194; Lokotsch 589), în parte prin intermediul ngr. φαρφαρᾶς, cf. bg. farfara. Aparțin aceluiași radical fanfară, s. f., din fr. fanfare și fanfaron, adj., din fr. fanfaron, cf. mr. fanfaron, din it. Vezi definitia »

CONTRÁ³, contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. – Din fr. contrer. Vezi definitia »

DÚRA¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învârtește repede. ◊ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ◊ Expr. Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur în car, dur în căruță sau dur încoace, dur încolo, exprimă o mișcare continuă sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire îndelungată. [Var.: dur interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »