STRÚGURE, struguri, s. m. Fructul viței de vie, în formă de ciorchine; poamă. ♦ Compus: strugurii-ursului = plantă târâtoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate în formă de ciorchine la vârful ramurilor, și cu fructul o bacă mică, roșie, comestibilă (Arctostaphylos uva ursi). [Var.: (pop.) strúgur s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

MARINÁRE, marinări, s. f. Faptul de a marina. – V. marina. Vezi definitia »

netâmpláre s.f. (înv.) faptul de a nu fi de față; absență. Vezi definitia »

TRIMÉTERE s. f. v. trimitere. Vezi definitia »

DETORSIONÁRE, detorsionări, s. f. Acțiunea de a detorsiona. [Pr.: -si-o-] – V. detorsiona. Vezi definitia »