BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară, făcând parte dintr-un mecanism de transformare a unei mișcări rectilinii în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Fr. bielle. Vezi definitia »

spătúță, spătúțe, s.f. (reg.) spadă mică. Vezi definitia »

TÓGĂ s. f. 1. îmbrăcăminte bărbătească la romani constând dintr-o bucată lungă de stofă sau de lână, care se purta înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul drept. 2. robă. (< lat. toga) Vezi definitia »

DIGITALÍNĂ s. f. Substanță extrasă din frunzele digitalei și întrebuințată ca întăritor cardiovascular, ca diuretic etc. – Din fr. digitaline. Vezi definitia »

DINAMÍTĂ s. f. exploziv brizant compus din nitroglicerină, încorporată într-un material inert sau exploziv. (< fr. dynamite) Vezi definitia »