Definita cuvantului creanță
CREÁNȚĂ, creanțe, s. f. Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (concr.) act care stabilește acest drept. [Pr.: cre-an-] – Din fr. créance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu creanță
geamálă (geamále), s. f. – Păpușă uriașă, mască de bîlci. Tc. cemal (Șeineanu, II, 185; Lokotsch 653). Vezi definitia »
NAGÁICĂ, nagaice, s. f. (Reg.) Cnut. [Pl. și: năgăici] – Din rus. nagaika. Vezi definitia »
CALCOPIRÍTĂ s.f. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr. chalcopyrite, cf. gr. chalkos – aramă, pyrites – pirită]. Vezi definitia »
libelulă, libelule s. f. 1. prostituată. 2. student în anul al doilea. Vezi definitia »
șópă, șópe, s.f. (înv.) șopină (v.). Vezi definitia »