INFRASTRUCTÚRĂ s. f. 1. ansamblu de elemente care susțin partea principală a unei construcții, a unui drum. 2. parte a unei nave care se află sub corpul principal al vasului. 3. totalitatea instalațiilor tehnice și a construcțiilor la sol necesare activității de zbor. 4. ansamblul elementelor care constituie baza tehnico-materială a unei societăți. 5. ansamblu de elemente ori relații care condiționează sau determină pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau domeniu de sisteme. (< fr. infrastructure) Vezi definitia »

SÂCÂIÁLĂ, sâcâieli, s. f. Faptul de a sâcâi; cicăleală. [Pr.: -câ-ia-] – Sâcâi + suf. -eală. Vezi definitia »

omletă, omlete s. f. (eufem.) fecale, excremente. Vezi definitia »

EZERÍNĂ, ezerine, s. f. Alcaloid extras din semințele unei plante leguminoase, utilizat în tratamentul glaucomului, parezelor intestinale etc. – Din fr. ésérine. Vezi definitia »

HÂRTIOÁRĂ, hârtioare, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Hârtie + suf. -oară. Vezi definitia »