TÍFLĂ, tifle, s. f. Gest batjocoritor făcut cu palma întinsă, cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate; bleandă². ◊ Expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tiflă = a) a face gestul descris mai sus; b) a disprețui, a desconsidera, a sfida; a renunța cu dispreț la ceva. – Din ngr. tifla. Vezi definitia »

pólză s. f. – Folos, cîștig. Sl. polĭza (Tiktin). Sec. XVII, înv. ca și der. polzui, vb. (a cîștiga), din sl. polizevati; polzuință, s. f. (folos). Vezi definitia »

PODVOÁDĂ s. f. v. podvadă. Vezi definitia »

CABRIÓLĂ s.f. Salt al calului făcut în așa fel încât se întoarce în loc. [Pron. -bri-o-. / < fr. cabriole, cf. it. capriola – salt de capră]. Vezi definitia »

COMBÁINĂ s.f. v. combină. Vezi definitia »