ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală. ♦ Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. – Ales² + suf. -ătură. Vezi definitia »

săturătúră, săturătúri, s.f. (înv.) săturare. Vezi definitia »

CREPÍNĂ s.f. Cutie metalică găurită care servește drept filtru la capătul unei conducte. [Pl. -ne. / < fr. crépine]. Vezi definitia »

CERULOPLASMÍNĂ s. f. gamaglobulină care fixează cuprul în sânge. (< fr. céruloplasmine) Vezi definitia »

șcătúlă, șcătúle și șcătúi, s.f. (reg.) 1. cutie; casetă. 2. (în formă: șcătuie) solniță. 3. (în forma: ișcutuie) lădiță pentru cenușă sub grătarul mașinii. Vezi definitia »